sâmbătă, 1 decembrie 2007

Sa nu ma ierti, sa nu ma suni, sa nu ma uiti...


Faceam curat in dulapul viselor. Ce e mai ciudat este ca arunc tot ce e legat de tine. Te-ai aflat o buna bucata de timp in fiecare fir de vis pe care l-am avut. Te-am gasit pe sertarul trecutului, pe cel al prezentului, iar la viitor nu sunt suficient de inalta incat sa ajung. Nu stiu ce sa arunc mai inati, parfumul tau, soarele nostru sau pandantivul rosu? M-am gandit sa incep cu sfarsitul, adica cu noi. Cu cele doua noduri din bratara fericirii. Bratara pe care am legat-o impreuna de mana unui miraj, iubirea. Si stau si ma gandesc acum daca sa arunc sau sa dau altcuiva visele noastre? Poate altcineva ar retrai povestea asta asa cum trebuie, cu lacrimi si tristete. Am luat totul in gluma, in dorinta noastra imensa de libertate, am promis sa ne parasim de fiecare data cand avem chef, cand defapt nu ne dezlipeam nici macar o clipa unul de altul. A fost frumos nu am ce spune, a fost o poveste de mai, o comedie, ca intreaga noastra viata. Poate ca din finalul ei nu am inteles multe, dar nu mai are importanta. O sa incerc sa nu mai beau cafea, trebuie sa ma debarasez de acest obicei atat de clasic si rafinat care iti apartinea. Ai un mod incredibil de a bea cafea. E ca si cum iti reversi un strop de suflet in cana: inconjori de noua ori gura canii cu aratatorul, pui lapte numaran secundele:1 secunda de lapte, 2 ,3...atat. Mi-am spus, din cauza ta, ca aceasta cana cu minciuni(cafea) are cel mai romantic miros din univers. De ce?! Pentru ca nu am baut niciodata cafea singura. Nu beau cafea dimineata, beau cafea oriunde mai e cineva langa mine. cafeaua se bea la discutii, la taifas, la vise...inainte de culcare, ca sa ai motiv de insomnie. Si uite ca iar discutia se limiteaza la mine. Da, am devenit ceea ce numesti:"iubirea unei zile de luni". Adica ma gandesc la mine, sunt capricioasa si te oblig mereu sa faci ceva ca sa nu uit de tine. Acum sunt o zi de luni care se intuneca si nu devine marti, devine vineri. Vineri ziua uitarii, a tot ce vrem sa fie. Inainte sa termin, vroiam sa iti spun ca beau cafea si mananc capsuni. Am terminat de facut ordine. Tu nu trebuie sa faci nimic, sa nu ma ierti, sa nu ma suni, sa nu ma uiti...

*un vechi articol de pe vreme cand "el" era ceea cautam mai mult.

3 comentarii:

Ana St. spunea...

foarte frumos descris...mai ales secundele de lapte :D

Aestus spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

da ceva simplu si uimitor ceva ce face parte dyn fyecare om ce a iubit cu adevarat:(:*