Pentru o secunda

As fi vrut sa raman pentru totdeauna acolo, sa simt mirosul de scortisoara, sa privesc oamenii si sa vorbesc cu cel de langa mine. Nu am reusit. Am plecat acasa cu gandul la acel loc, inchis, dar cu ferestre largi. Simteai ca poti vedea intregul univers, fara ca nimeni sa te observe. Nu conta ca ai sau nu geanta Fendi, pantofi Manolo sau privirea eleganta ori zambetul fals. Puteai sa fi tu, fara ca nimeni sa observe. Ce este intr-adevar interesant este ca oameni sunt atat de frumosi cand nu se prefac. Acolo, nimeni nu vroia sa para altcineva, erau adevarati. O data ce treceau de zidurile de suflet ale cladirii, isi lasau sinceritatea la o parte, revenind la "masca" de zi cu zi. Orasul mi se parea o veritabila intruchipare a Venetiei: doar masti. Inevitabil, toate mastile seamana. Toate zambetele semanau, totul e la fel in cei ce se prefac. Atunci, stai si te intrebi, de ce se mai prefac oamenii? Poate dorinta de a te incadra intr-un anumit tipar te face sa "fi" acel tipar. Poate consideri ca nu esti acceptat daca nu te comporti intr-un anume fel. Chiar si cei ce se considera "altfel" fac un trend din asta si "altfel-ul", devine o alta moda. Conceptiile se schimba des, oamenii privesc in exterior, doar in exterior. Am uitat cand am stat ultima data de vorba cu mine la o cafea. Cred ca au trecut secole. Citesc in altii, dar sunt un copil fara scoala cand e vorba sa citesc in mine. Acum avem prejudecati, limite, sintagme care in trecut nu existau. Acum sunt de o suta de ori mai multi oameni care citeaza intelepti, decat intelepti care sa scrie. Partea nefericita a situatiei este ca o data ce ai realizat asta, trebuie sa actionezi. Pentru o secunda desfiinteaza tot ce stii, preocupa-te de ce vrei sa aflii, tot pentru atat uita de toate citatele pe care te-ai chinuit sa le memorezi, nu zambi cand nu vrei sa zambesti, nu te intrista cand oglinda nu arata cea mai buna reflectia a ta, intreaba-te ce vrei, iar cand raspunsul va veni, fii fericit : acum stii destinatia drumului tau.