joi, 25 octombrie 2007

Multumesc pentru ca existi


Exista momente in viata in care incepi sa iti pui intrebari. Incepand cu "ce o sa mananc la pranz" si continuand cu "de ce exist?" ajungi usor la conluzia ca totul este o intrebare. Destul de trist dealtfel, sa te gandesti ca tu insuti poti fi un subiect de intrebare, dar ingrijorator este, in mai mare masura, raspunsul. Ma gandesc constant de ce respir sau de ce zambesc. In definitiv nu am facut nimic ca sa imi merit existenta. Poate aici este raspunsul : nu ai facut nimic la inceput, dar poti face in timpul vietii. Sa spunem ca viata e un fel de imprumut. Cineva iti da ocazia sa traiesti o anumita perioada de timp, ca apoi sa te aduca la loc. Asta inseamna ca trebuie sa oferi ceva in schimb(mereu trebuie sa oferi ceva in schimb), deci, ce trebuie sa ofer in schimbul faptului ca exist? Sunt aproape sigura ca trebuie sa iti manifesti in vreun fel existenta pe acest pamant si realizezi acest lucru prin toate activitatile tale: mananci, respiri, mergi, vorbesti, construiesti...si totul se rezuma la asta? Sunt aici doar pentru a fi sclavul unor activitati deosebit de monotone, dar fara de care nu as trai? As vrea sa cred ca nu consum oxigen degeaba, ca nimeni nu consuma oxigen degeaba. Intr-un fel sau altul, ca oameni, ne ajutam unii pe altii. Cand spun "ajutat" nu ma refer neaparat la genul de "serviciu" pe care unii oameni il asteapta sau il ofera. "Ajutat" in sensul ca, fiecare din noi, contribuie la realizarea destinului sau si al destinului altora. Cumva, destinul meu este legat de cel al unui profesor de matematica din New York, asa cum destinul vanzatoarei de la magazinul de electrocasnice s-a legat de cel al lui Edison(ce ar fi fost un magazin de electrocasnice fara becuri?!). In aceasta inlantuire complicata cauti cu disperare rolul tau; este posibil sa iti termini imrpumutul la banca vietii si inca sa nu descoperi de ce ai trait. In situatia asta nu pot decat sa iti spun ca ai fost un om nefericit, nefericit si nu inutil, pentru ca, intr-un fel sau in altul, cineva iti va multumi ca ai existat.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Îmi place cum gândeşti!!!

stelutza spunea...

foarte frumos spus...
sei brava...
succes in continuare...:)