Stradute inguste, bulevarduri largi, lumini, malurile Senei, muzee, galerii de arta. Am ramas datoare Parisului cu un articol. Mi-am promis pe stradutele sale ca voi scrie ceea ce el a reprezentat pentru mine. Era vara, era bine afara. Eram eu si el. El, adica Parisul. Sunt convinsa ca este orasul perfect, pentru mine si pentru locuitorii sai. Parisul viseaza impreuna cu tine, te lasa sa visezi, iti vorbeste cand vrei sa il asculti, tace atunci cand stie ca nu are ce spune. Orasul acesta are ceva din farmecul unui satuc francez. Cu tot cu forfota neincetata, cu zgomotul si agitatia sa, in Paris, e liniste. Nu linistea plictisitoare care te inconjoara de fiecare data cand nu iti pasa. Linistea aceea care iti cere sa te opresti pentru a o auzi. Distingi pasii fiecarui om, asculti apa, vantul, simti asfaltul sub pasii tai... si se aude, linistea. O sa iubesc neincetat Parisul pentru senzatia aceea inedita supranumita "deja-vu". Simt ca am mai fost acolo, de multe ori, poate toti am fost. In visele noastre am batut cumva, la pas, fiecare straduta, fiecare magazin, fiecare pod. Este rupt din vis si are ceva divin. Caracterul divin, poate fi redat cu siguranta de catedrale, de biserici, dar in special de orizont. E despartit in doua: locul in care timpul s-a oprit (locuri istorice, monumente bine intretinute) si locul in care timpul e cu mult inaintea noastra(incep cu La Defense si nu mai apuc sa termin)...te face sa te simti mic, neinsemnat si totodata centrul universului. Cum sa uiti de cafenele in Paris?! Cum sa uiti de tine...?! si , in definitiv, intrebarea este cum sa uiti Parisul?!
p.s:
"I left my heart in Paris"
Un comentariu:
Sa stii ca ai dreptate...Parisul chiar e un oras magic.Mai ales cand stai sub turnul Eiffel si privesti stelele sau te plimbi pe stradutele lui inguste si pline de istorie.Ce pot spune decat ca si yo sunt cam incurabila de cand am fost acolo...:P
Trimiteți un comentariu