Coji

Seara, ca intotdeauna, se adunau in jurul mesei. Cel mai mare aseza farfuriile, cel mic gatea si vecina dadea indicatii. Nu se vorbea prea mult, inafara de vecina, care prin definitie si postura vorbeste mult. Totul era in ordine acum. Le placea seara, cand ajungeau acasa, cand isi aruncau adidasii langa cuieri si trageau puternic aer in piept: "miroase a casa de artisti". Mirosul "de artist" era defapt un amestec concentrat, greu de tutun, mosc si mandarine. Obisnuiau sa lase o coaja de mandarina pe aragaz pentru a alunga nesabuitul fum, cum asta era imposibil, rezulta o supraetajare "artistica" a mirosurilor. Maria, vecina de vis-a-vis, avea grija de ei de mult timp. Defapt, cu mult timp in urma a avut grija de ei, acum situatia se inversase. Ea nu facea decat sa-i atentioneze, sa-i certe, sau sa-i calmeze cand era cazul. Se atasase foarte mult de cei doi si de firea lor. Nu se pune problema de dragoste sau ceva asemanator, desi erau de-o varsta. Erau foarte apropiati prin prisma situatiei : fara parinti, fara prieteni, fara vise. Nu sperau, nu vroiau mai mult, nu simteau prea multe. De multe ori ma intreb, atunci de ce mai erau artisti? Nu asta este oare definitia unui artist? Visator, calm si intens, pasional si grabit? Iti trebuie vise pentru a fi artist, inclinatii, inspiratie. Maria spunea ca e un compromis : sunt atat de susceptibili la orice forma de implicare emotionala, incat descopera miracolul mai repde decat oricine. Problema era insa ca "miracolul" nu era simtit, era doar descoperit.
La una din lungile discutii "la miez de noapte" Maria i-a intrebat care a fost cel mai intens lucru pe care l-au simtit vreodata. Baietii au raspuns unul pentru celalalt : "probabil moartea parintilor, m-am simtit singur, desi toata lumea era aproape, m-am simtit izolat, desi eram in mijlocul lor. Poate nu a fost cel mai intens lucru pe care l-am simtit vreodata, dar incep sa cred ca a fost singurul care m-a marcat. O sa urasc moartea neincetat, pentru ceea ce face din oameni. Nu din cei morti, din cei inca in viata, cei in viata mortii. Ii transfera in galaxii distante, le incalzeste fruntea atat de tare incat nu mai pot simti, sunt distrasi de fierbinteala. Moarte e cand ramai fara cei dragi, nu altceva."