Este perioada aceea a anului cand toata lumea si-a gasit jumatatea (jumatatea de moment, evident), persoanele de fata se exclud, draga cititorule asa ca nu te simtii ofensat sau magulit. Teoretic un val de fericire ar trebui sa pluteasca in jur, relatiile sunt la inceput, ea nu e posesiva, el nu defineste bine termenul. Nu stiu mai precis ce ma fascineaza : sunetul permanent al telefoanelor care receptioneaza mesaje, melodiile cu conotatii, zambetul tamp de pe fetele lor. Ei bine, pana ma hotarasc trebuie sa recunosc ca e ceva fenomenal cu “iubirea asta”. Am invatat de curand ca ea nu admite regului (asta e prima regula), ca ea nu pleaca, doar vine, ca nu asteapta, ca nu sopteste. Iubirea tipa, iubirea nu pretinde intelegere ori masura. Intr-un fel sau altul iubirea nu permite nici definitie. Nu as putea sa spun ca sunt o cunoscatoare in materia ei, ci mai degraba in persoanele in care ea se desfasoara. Probabil ca as recunoaste din o mie o “tipa” indragostita, sau un “baiat” zapacit de o oarecare “ea” , pe care cu mult tact a idealizat-o, acum tinand-o pe un piedestal in debara. Ce am realizat insa referitor la acesta esenta (iubirea) este ca admite doua variante: a o intelege sau a o trai. Mare adevar, daca stam sa en gandim la acesti romantici incurabili (incurabili nu de romantism, ci de singuratate), care descopera iubirea prin aspiratie, de unii singuri. Mai sunt apoi fericitii castigatori ai lozului “nu inteleg, dar traiesc”. Probabil ca ne e greu sa ne alegem una din aceste variante, mai greu insa este sa le constientizam atunci cand ele se implinesc. M-am recunoscut de multe ori vorbind despre dragoste cand eram prea singura ca sa ma pot gandi la asta, si nu stiu de cate ori am avut timp sa contemplez iubirea cand el avea grija sa fie langa mine. In mod cert iubirea te ameteste cumva, astfel ca poti sa o aprecizezi abia cand ea pleaca, de fapt si de drept asa se intampla cu toate lucrurile bune de pe planeta asta si cateva universuri paralele. Un prieten spunea ca iubirea e un tablou. Pictorul intra intr-un fel de transa a inspiratiei atunci cand il realizeaza si cand il termina are surpriza “eu am pictat asta?! E superb”. Pentru ca da dragilor, iubirea este ceva superb...
*pentru cei ce traiesc fara a intelege
3 comentarii:
sa stii ca nici eu nu inteleg cum functioneaza...nu am mai fost indragostita,dar nici nu stiu cum e sa fi.Cu toate ca mai nou parca simt ceva ciudat,dar nu stiu cum sa denumesc sentimentul asta...poate un atasament puternic.Anyway mi-a placut ce ai scris aici...asa gandesc si yo uneori si imi place ca cineva a reusit sa exprime asta.
iubirea exista pentru ca noi o facem sa existe.Nu e buna si nici rea...noi suntem cei ce ne definim calitati sau defecte prin prisma ei.iubirea este si atat
eu iti doresc sa ajungi "castigatoarea lozului" :)...o rationalizare prea profunda poate distruge frumusetea sentimentului. + de ce-ai incerca sa rationalizezi ceva atat de irational?!...pictorul ala a pictat ceva superb pentru simtea nu pt. ca rationaliza :). asa ca eu cred ca romantici aia incurabili sunt niste inadaptati, care au indragit un ideal ce are foarte mari sanse sa nu coincida cu sentimentul real, pe care n-au avut fericirea sa-l simta...ca daca ar fi avut norocu' asta, ar fi realizat cu usurinta ca scapa oricarei intelegeri :)
Trimiteți un comentariu