Inchisoarea din noi

Usor usor se aud bucatele de gheata cazand din hainele mele. Sunt agatate de calorifer, chinuindu-se una cate una sa prinda mai multa caldura. Au avut o zi grea, dar proprietara lor a invatat multe, mai multe decat pana si in ziua in care s-a nascut. Ceea ce initial te scoate din minti, te enerveaza si iri perturba dulcea monotonie matinala, a ta si a unei bucati perfecte de ciocolata cu caramel, ajunge sa iti fie salvare. M-am intrebat de multe ori ce e aia libertate, am considerat la fel de des ca e un concept, intrucat azi, a fi liber nu mai inseamna nimic. E de ajuns sa nu fii puscarias pentru a te considera liber, sau sa incacli una sau doua reguli ale societatii ce te sugruma acum, pentru a te mintii cu asta :“sunt liber”. Pentru mine a fost mereu mai greu. Puscarias as putea fi dupa majorat, iar incalcatul regulilor mi-a dat intotdeauna un sentiment negativ, un sentiment ca “fac rau”. Astfel nu mi-a mai ramas decat sa respir adanc...sa deschid ochii si sa simt ca sunt libera prin simplul fapt ca exist, sa ating si sa simt, sa iubesc pentru ca este sentimentul de care libertatea simte cea mai mare nevoie. In timp ce alergam prin zapezi, in timp ce faceam un ingeras ce in final a iesit cam stramb, in timp ce tipam un “te iubesc” mofturos si fara destinatar, eram fericita. O conditie de baza a fericirii, daca admiti totusi ca fericirea are conditiile ei, este libertatea. Nu prea a contat unde esti, sau cat de cald ori frig este. A contat mereu cu cine te afli. Poti dori sa fii singur, atunci “tu” vei fi cea mai potrivita companie, poti sa iti doresti sa fi cu persoana iubita, si deci “tu” se va transforma in “el” sau “ea”, sau pot ipur si simplu sa constati : “sunt aici cu ei, si stii ce? Asta ma face sa ma simt cel mai fericit om din lume.”

*pentru cei ce au fost vreodata liberi