Un altfel de rau..

In ce sens se invarte aceasta roata a norocului? Cum alege ea unde sa mearga nefericirea, tragedia, lacrimile si unde sa mearga bucuria, satisfactia? M-am simtit de multe ori atat de aproape de ceea ce, popular desigur, denumim “ghinion”. A tracut pe langa mine, mi-a suerat un cantec scurt, si-a anuntat prezenta. Simt ca ghinionul imi da de stire si ma lasa sa il evit. Cine nu ar fi incantat de asa ceva? Poate doar eu, cea care poate transforma orice victorie intr-un esec si niciodata invers. Faptul ca esti evitat de ghinion, ca el trece pe langa tine, este un dar? Da este. Faptul ca ghinionul care te evita se rasfrange vehement asupra celor la care tii, este un blestem mai mare fata de ceea ce ti s-a dat inainte? Aici nu as putea sa iti raspund concret, pentru ca am simtit satisfactia fericirii in ambele sensuri : o data, cand te bucuri ca nu tu esti cel care sufera, ca tu esti cel care scapa, si a doua oara, dureros si ironic in acelasi timp (daca nu chiar dureros de ironic), cand simti ca ai da toata fericirea ta pentru ca cel de langa tine sa nu sufere, sa nu treaca prin ceea ce tu simti ca iti era predestinat. Constiinta, draga cititorule, ea este raul din tine, care are rolul de a ataca raul pe care tu il faci, ca astfel sa se realizeze un bine. Nu am vrut sa accept asta : raul provocat asupra unui alt rau determina in final un rezultat bun! Cea mai amara parte a vietii...si cum traiesti oare cu aceasta constiinta? Sau cum traieste ea cu tine? Am senzatia de multe ori ca imi este mila de propria-mi constiinta (si aici este intr-adevar culmea pateticului). Cate a adunat saraca! Cate a strans in acest timp. Am ignorat-o e adevarat. I-am spus sa taca, a tacut. Dar pana cand? Probabil ca tot sub influenta ei scriu aceste randuri, poate ca tot sub influenta ei simt si acest sentiment de vina. Sa fii om, presupune mai mult decat “a gresi”, asa cum ne obisnuim sa spunem. Sa fii om presupune si sa faci rau. Constient sau “mai putin” constient. Cat rau am facut draga cititorule, si eu si tu, si orice fiinta care respira pe acest pamant? Ce gest al nostru a provocat lacrimi? Ce impunsatura in mijlocul unei zone aglomerate a provocat durere? Ce fel de graba te-a facut sa uiti de o zi importanta? Nu as putea sa iti spun eu, dar constiinta ta iti va da de stire din cand in cand. Se spune insa ca descoperirea cauzei unei probleme e doar inceputul, o data ce faci asta, drumul te obliga sa mergi mai departe. Si atunci, cum discuti cu constiinta? Mai important este de altfel ce vrea ea sa iti spuna, ce vrea ea sa iti reamintesti, cu scopul de a reface. Da, asta vrea constiinta. Sa refaci greselile comise, sa ceri iertare, sa te eliberezi de vina. Eliberarea este poate solutia acestei probleme cu prea multe necunoscute. Sa o lasi sa vorbeasca! Va tipa, iti va sopti, depinde de cat timp s-a chinuit, te-a chinuit. Nu o ignora, spre binele tau, nu o ignora. Va veni asupra ta, exact ca un val. Incepe de jos si te doboara pana la ultima ramasita.

*pentru a te elibera